Un blocator bun de aplicații ar trebui să facă distragerea mai dificilă fără a face viața reală mai dificilă. O singură excepție scurtă și automată face diferența.
O deblocare de urgență este o scurtă perioadă de acces la o aplicație pe care în mod normal o ții blocată. Există pentru situațiile reale care fac nepractic să ștergi o aplicație sau să o blochezi pentru totdeauna. S-ar putea să ai nevoie de un cod de conectare, un mesaj, un detaliu de eveniment, un răspuns de muncă sau un link care există doar în interiorul aplicației.
Partea importantă este că accesul are un sfârșit definit. Un blocator de aplicații care poate fi pus pe pauză ori de câte ori ai chef să derulezi nu este prea mult un blocator. O deblocare fixă de urgență îți oferă suficient timp să faci lucrul util, apoi readuce aplicația la starea blocată fără a-ți cere să iei o altă decizie.
Fella oferă o singură deblocare de urgență de cinci minute pe sesiune pentru aplicațiile pe care le alegi. Când timpul expiră, acele aplicații se blochează din nou automat. Aceasta nu este o pedeapsă. Este o regulă practică ce protejează momentul de după ce termini sarcina pe care chiar aveai nevoie să o faci.
O regulă care ignoră viața reală este ușor de abandonat. Dacă un bloc te împiedică să găsești un bilet, să răspunzi la un mesaj urgent sau să îndeplinești o sarcină de cont, în cele din urmă vei elimina blocarea complet. Aceasta nu este disciplină slabă. Este o regulă prost concepută.
O regulă cu portițe nelimitate nu este mult mai bună. Dacă fiecare întrerupere se termină cu o pauză deschisă, excepția devine regula implicită. Testul util este simplu: poți gestiona sarcina practică fără a redeschide o sesiune de navigare?
De aceea excepția contează mai mult decât lista de funcții a unui blocator de aplicații. Ea determină dacă limita supraviețuiește momentelor incomode, în loc să dispară prima dată când intră în conflict cu ceva util.
Înainte de a bloca o aplicație, notează motivele pentru care o deschizi când nu derulezi. Fii specific. „Instagram” poate însemna de fapt un mesaj de la un client. „YouTube” poate însemna un tutorial salvat. „WhatsApp” poate fi singurul mod în care un grup își împărtășește planurile.
Apoi separă utilizarea esențială de suprafața care distrage. Poate cineva să te contacteze în altă parte? Poți salva adresa, linkul sau detaliul de cont înainte de a activa blocarea? Este accesul de pe desktop mai bun pentru munca pe care trebuie să o faci? Adesea cea mai bună configurare a blocatorului începe prin mutarea unui flux critic în afara aplicației.
Această pregătire schimbă compromisul. Poți în continuare bloca aplicații de rețele sociale pe iPhone fără a pretinde că fiecare aplicație trebuie să dispară din viața ta pentru totdeauna. Pur și simplu te asiguri că aplicația blocată nu este singura ta cale către ceva important.
O pauză lasă de obicei ușa deschisă. Poate fi prelungită, repetată, uitată sau transformată într-un obicei propriu. Deschizi o aplicație blocată pentru un mesaj, vezi un feed și apoi îți spui că vei reactiva blocatorul mai târziu. Mai târziu este momentul în care regula dispare adesea.
O deblocare limitată de urgență elimină nevoia de a-ți aminti. Fereastra de timp este fixă. Accesul este temporar. Blocarea revine singură. Odată ce ai verificat mesajul sau ai găsit detaliul de care aveai nevoie, sistemul face partea finală pentru tine.
Această distincție contează deoarece sfârșitul unei sarcini utile este de obicei momentul în care o aplicație care distrage devine din nou tentantă. O deblocare limitată în timp protejează acel moment. Este motivul pentru care Fella este un blocator de aplicații cu acces controlat, mai degrabă decât un blocator de aplicații cu pauză nelimitată.
Folosește accesul de urgență pentru o sarcină specifică cu un sfârșit clar. Aceasta poate fi verificarea unui cod, răspunsul la un mesaj, confirmarea unei adrese, deschiderea unui link, găsirea unui detaliu de eveniment sau verificarea unei setări de cont. Știi de ce deschizi aplicația înainte de a o deschide.
Intențiile vagi sunt diferite. „Să văd ce e nou” și „o privire rapidă” nu au o linie de final naturală, ceea ce oferă unui feed spațiu să aleagă activitatea în locul tău. Acelea sunt adesea momentele când o blocare face exact ce ar trebui să facă.
Un prompt simplu ajută: numește sarcina înainte de a debloca. „Răspunde-i lui Alex.” „Găsește adresa.” „Copiază codul.” Nu este un truc; doar oferă vizitei o definiție a finalizării înainte ca aplicația să ofere un nou motiv să rămâi.
O excepție scurtă nu este un răspuns universal. Dacă ai nevoie de o aplicație pentru o sarcină prelungită de muncă, asistență regulată pentru clienți, o clasă zilnică sau comunicare continuă, un bloc implicit pe toată ziua s-ar putea să nu se potrivească acelei aplicații. Un instrument bazat pe program, un flux diferit sau nicio blocare poate fi mai onest.
Dacă o aplicație este critică pentru siguranță sau singura ta modalitate de a primi informații urgente, las-o disponibilă sau configurează o alternativă fiabilă înainte de a o bloca. Un blocator ar trebui să reducă o distragere cunoscută, nu să creeze un nou punct de eșec.
Și dacă nu ai niciodată nevoie de aplicație, ștergerea poate fi mai simplă. Accesul controlat își merită complexitatea doar atunci când aplicația este atât ocazional utilă, cât și în mod fiabil distractivă.
Începe cu aplicațiile pe care le deschizi fără să decizi. Nu bloca fiecare aplicație care te-ar putea distrage. Începe cu puținele aplicații care transformă în mod fiabil un minut liber într-un scroll mai lung.
După o săptămână, revizuiește excepțiile pe care le-ai folosit efectiv. Dacă o aplicație are constant nevoie de o deblocare de urgență pentru o responsabilitate reală, schimbă fluxul sau scoate-o din blocare. Dacă nu folosești niciodată excepția, regula poate fi mai simplă decât te așteptai.
Pentru un punct de pornire pas cu pas, citește ghidul Fella de blocare a aplicațiilor pentru iPhone. O listă mică și sinceră de blocare este mai utilă decât una uriașă pe care o dezactivezi după două zile.
Oamenii încadrează adesea timpul pe ecran ca fiind o problemă de voință. Dar voința este un instrument slab pentru o decizie pe care o iei de zeci de ori pe zi. Dacă o aplicație este deschisă și gata de fiecare dată când te simți plictisit, alegerea trebuie făcută din nou și din nou.
Un blocator de aplicații schimbă mediul înainte să sosească momentul dificil. Aplicația este blocată în mod implicit. Poți accesa-o când există o nevoie reală. Apoi accesul se închide automat. Nu încerci să câștigi o dezbatere cu tine însuți de fiecare dată când îți iei telefonul în mână.
Asta face utilă o deblocare de urgență. Respectă faptul că viața reală este dezordonată, păstrând în același timp blocarea semnificativă. Nu ai nevoie de o relație perfectă cu telefonul tău. Ai nevoie de o setare implicită care să ofere atenției tale o șansă mai bună.
